Nevastă disperată și viitoare mămică. (part II)

Și da, se cam adeverește în proporție de 75-80% treaba cu mișcatul și greața. Însă stai liniștită, tot nu redevii femeia dinainte de sarcină. 

Îți faci mii și mii de gânduri, îți imaginezi tot felul de scenarii cu tine și burtica ta, abia aștepți să crească. Ai văzut mii de poze cu mămici care arată efectiv genial iar burtica lor este impecabilă.

Începi să cauți tot felul de creme pentru protecție contra vergeturilor, în speranța că vei putea opri apariția lor. Însă te amăgești singură. Ele or să apară oricum. Că deh, este minunat să ai o burtică mare. Însă corpul nu este pregătit așa oricând de o creștere de genul acesta. Drept urmare se întoarce împotriva ta și a cremelor tale. 

Și uite că vine momentul când începi să crești și să crești si să crești... Și să tot crești. Nu ți se pare greu la început. Deși deja când stai pe spate în pat și încerci să te ridici arăți ca un gândac de bucătărie cu piciorele în sus care se chinuie să revină la forma inițială. Începi să gâfâi ca un instalator gras băgat sub chiuveta din bucătărie. 

Șiiiiii..... descoperi căăăăă există ceva extraordinar de tare pe planeta asta: MÂNCAREA! Asta pentru că ai tot ocolit-o în primele luni. Doctorul îți recomandă mese mici și dese. Tu reușești ca ele să fie doar...dese! 

Și deși ai reușit să dai câteva kilograme jos la începutul sarcinii și te gândeai că dacă știai că așa ușor e să slăbești făceai copii mai devreme. Vine momentul când începi să le pui la loc...

Nu, nu dublu, stai liniștită. 

Triplu!

Îți imaginai că  vei fii una din graviduțele acelea de care ai auzit că se văd doar din față că sunt graviduțe? Reușești acest lucru, doar că tu te vezi din față și de pe...Lună! 

La început te bucuri de fiecare mișcare a bebelușului tău, ești fascinată, iei mâna tuturor și le arăți ce mic acrobat ai tu în burtică. Apoi micul acrobat începe să devină fotbalist. Îți folosește vezica urinară pe post de minge, lucru care împinge toaleta tot mereu...foarte departe de tine!

Iar dacă de fel erai o persoană superstițiosă n-ai decât să-ți lași mama, bunica sau cumnata să-ți toarne o căruță de sare-n cap că oricum nu o să aflii sexul copilului până medicul nu ți-l va confirma. 

Auzi lucruri despre umflatul picioarelor și alte minunății de care ești ferm convinsă că ție nu ți se vor întâmpla. Până în momentul când ajungi acasă într-o seară de la muncă, te descalți și descoperi că picioarele tale au fost înlocuite cu ale lui Shrek. 

Nu, nu verzi... umflate și grăsuțe. 

Te ambiționezi să bei și mai multă apă decât consumai de obicei, pentru că ai auzit că de la asta e, însă ele tot se vor umfla. 

Despre pofte? Ce pofte? Piersica aia din vârful pomului? Stai liniștită, nu o să te refuze nimeni dacă o ceri, indiferent că iși vor rupe vreo trei persoane gâtul pentru ea, tot o să o mănânci. 

Nu te speria, ești aproape în a șaptea lună, cică de acum încolo începe adevăratul spectacol. Până acum a fost doar genericul. 

Bezele, bezele. :)

To be continued. 

Nevastă disperată și viitoare mămică. (part I)

Vine un moment în viață când vrei neapărat să-ți duci specia mai departe, fie ca ești om, șopârlă sau delfin.

Și s-a întâmplat așa cum ne-am propus, am rămas însărcinată, urmează să avem o fetiță.
Este întradevăr un sentiment minunat.

Însă departe de adevăr este cam tot ce se spune despre "minunile" sarcinii.

Am un prieten care mă tachina la început pe tema asta. El fiind tatăl a doi băieței și având habar cam cu ce se manâncă, nu că ar fi fost el "gravid", dar e imposibil să trăiești lângă o gravidă și să nu observi schimbările prin care trece, fie ele cât de mici.

În prima lună îți vine să urlii în gura mare și să spui oricui ce chestie tare ți s-a întâmplat. Ești însărcinată. Dacă e cunoscut sau nu, nu prea mai contează. Importantă este vestea și crede-mă, toată lumea se bucură când află că ești însărcinată inclusiv un străin. Este ceva ce vine de la sine.

Ești atât de încântată încât deja știi clar că ăsta nu va fi singurul copil din viața ta. Vrei doi!

Din a doua lună se schimbă treaba la 90 de grade.

- Awww, dar ce ai pățit?
- Tocmai am dat la boboci..
- Păi? Vreo bacterie la stomac?
- Mda, cu mâini și picioare. -_-

Aici intervine jumate din populația feminină a planetei care a trecut printr-o sarcină.

Sau nu.
Da, să știți că și femeile care încă nu au avut un copil se declară experte când vine vorba de sarcină. De aici toate părerile din toate părțile.

" O să fie mai bine de la patru luni încolo... Până mișcă, apoi nu o să mai ai nimic, o să vezi!"

Iar tu pe marginea capacului de wc încerci să nu le înjuri, indiferent că e mama, bunica, soacra sau cea mai bună prietenă. Ești atât de sigură că nu va trece până la nouă luni încât mai icnești o dată deasupra wc-ului de tristețe.

Te bucuri însă că încă nu se vede nimic pe cântar, ba din contra, lipsesc vreo doua kg. Te bucuri după ce treci printr-o criză existențială că tu nu ești normală, ca sigur ai sarcină toxică pentru că așa îți spune toată lumea. Până ajungi la medic și te calmezi auzind că e normal ca în primele luni să se întample asta la unele femei.

Iar apoi brusc... Te simți mai sexy ca niciodată. După vomiți iar. Iar apoi plângi pentru că realizezi că la un moment dat te vei îngrășa și sigur nu te va mai iubii bărbatul și sigur nu o să fii o mamă bună. Dacă cumva nu era momentul potrivit? Poate trebuia să mai așteptați. Te superi pe prietena ta cea mai bună pentru asta. Oh, uite o ghindă! Pwahahahaha!

!!!La dracu cu ei de hormoni!!!  -_-

Momente în care soțul și jumătate dintre cunoscuții țăi se uită la tine ca la urs, dar toată lumea încearcă să te menajeze. Pentru că ești însărcinată. Însă asta nu-ți dă dreptul să te transformi într-o nebună deși o faci. Uhuuu!



"Și cam ce diferență de vârstă vrei să fie între frățiori?"

-Ceeee? Mai bine îi cumpăr un cățel sau un Furby! O să-i prindă la fel de bine! Iar mie și mai bine!

Și ușor, ușor îți iei gândul că vei mai simți gustul adevărat al mâncării făcute de mama sau că vei mai mânca vreodata roșii, sau că apa va deveni din nou fără gust. Timp de trei-patru luni te plimbi între a manca un singur fel de mâncare în jur de o săptămâna ca mai apoi să nu vrei să mai auzi de el.

Cum ar fi, săptămâna pepene, Mc, nectarine, șamd. Însă un singur aliment o să-l poți mânca în permanență. Și ajungi să mulțumești zeilor că au inventat ciorba!

După ce te obișnuiești cu greața de dimineață și nu-i prea mai dai importanță, vine de la sine să te trezești dimineața horcăind ca un porc, e ca și cum toată viața ta ai fost așa. Începi să râgâi. Pentru că femeile însărcinate sunt niște făpturi gingașe.

Iar într-o bună zi, începi să simți niște chestii mișunând în burta ta, dar încă nu ești sigur dacă sunt gaze, mațe chiorăind ori întradevăr mica bestiuță din interiorul tău te salută pentru prima dată? Iar când constați ultima variantă te topești pe picioare. Brusc tot răul din cele patru luni chiar nu mai contează.

Dar nu se termină aici.

To be continued.