Am stat în București la fel ca în ultimii trei ani. De ce? Pentru că Bucureștiul e chiar simpatic când e gol.
Mi-a mirosit a grătar peste tot, am renunțat la ouă și am trecut la mici. Mici și bere la pet.
Frumos de 1 Mai, grătare în fața blocului. Da, da, acolo unde își scot pe 2 Mai cățelul să facă pișu.
Mizerie de 1 Mai, că deh, dacă au ales varianta cu mersul la pădure, nu au mai luat și saci pentru curățenie, ce rost are? Doar nu-și scot cățelul în pădure a doua zi. Îl scot în fața blocului și acolo nu îi deranjează mormanele de gunoi, pentru că le-au lăsat la marginea Bucureștiului. Că așa fac ei, că n-au cei șapte ani de acasă, dar sunt șmecheri.
Astea sunt momentele când mă bucur nespus că locuiesc la curte. Dacă fac mizerie, măcar e la mine în curte. Strâng când am chef, dar nu deranjez pe nimeni.
Mersul la mare de 1 Mai a devenit un fel de battle în check-in-uri. Ăia de la Vamă sunt mai tari decât ăia de la Mamaia și invers.
Cei care au rămas în București se enervează când văd check-in-urile, așa că dau și ei ca să nu pară că nu se distrează.
Însă cred că lumea pierde prea mult timp în a arăta cât sau cum se distrează în detrimentul distracției propriu-zise.
Este o constatare, uitându-mă la mine.
Știți de ce am renunțat să merg de 1 Mai la mare? Pentru că sunt atât de ghinionistă încât de fiecare dată când am mers a fost frig, iar când n-am mers, a fost aproape vară. Karma!
Surprinzător nu am să țin coada sus, să spun că nu am mers pentru că e nașpa de 1 Mai la mare.
Nope, e chiar tare. Mi-e dor așa de o gașcă frumoasă, de o caterincă pe drum și chiar și de frigul ăla. Pentru că după o sticlă de vodka, deveneam prieteni.
Dacă aș fi fost liberă, nu mai conta că e Vamă, Mamaia sau Agigea, conta cu cine eram și când plecam. Dacă se întâmpla treaba asta acum 2-3 ani, sigur destinația era doar una.
Acum în schimb, lucrurile stau altfel, ”cu cine mergi” primează în fața lui ”unde te duci”. Mă simt bine oriunde, dacă oamenii din jurul meu fac o atmosferă plăcută.
Probabil din același motiv, de 1 Mai am început să mă simt bine și acasă.
”după ce am rămas fără internet am realizat că oamenii cu care locuiesc sunt chiar de treabă.”
Sunt sigură că cei din Vamă au fost supărați că anul acesta ca și anul trecut s-au întâlnit cu mulți care de obicei mergeau în Mamaia, însă după ceva alcool au început să danseze la grămadă.
Punem prea mult preț pe etichetă, dar uităm sacii de curățenie în dulap. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu