Am așteptat să treacă puțin nebunia.
Nu-mi plac Sărbătorile Pascale. Sunt prea triste. Prea bisericoase, prea sfințite. PREA!
Când am spus asta persoanelor din jurul meu, am ridicat semne de întrebare, adică se vedea așa pe fața lor că ar vrea să strige: "you freak!".
Ei, asta e, cum a zis un prieten: "sunt gusturi bune și gusturi și mai bune!"
Ce să-mi placă la sărbătorile Pascale?
Mielul? Dude, nu.
Drobul? Nu mă coafează.
Ouăle? Ouăle frate!
Fiecare român mănâncă sigur ouă măcar o dată sau de doua ori pe săptămână, dar de Paște, ca deh e tradiția, ai senzația că oul fiert devine o delicatețe. Ou! Ou colorat!
Ficatul începe să plângă cam cu o saptamana înainte de evenimentul în sine și dacă era supărat pe tine din pricina băuturii acum te roagă să-i dau un shot de Absinth doar să pleci cu oul de lângă el.
Să-mi placă sărbătoarea în sine? Nope. Sunt sceptică.
Ce simt/cred eu, este ceva, dar sigur nu este ceva dus la extrem. Așa că stau mai departe de sărbatori, biserică și preoți.
Să petreci de Paște? E ciudat.
Adică nu știu, de Crăciun e altceva, aștepți zăpada, te bucuri să bei un vin fiert, să mai pui un glob in brad, să mai faci un cadou.
De Paște ce faci? Spargi ouă! Minunat!
Dar e bine că există, că mai primești câte o zi liberă de la muncă.
Și deși susțin că orice motiv e bun pentru o seară de băut, Paștele chiar nu este unul plauzibil.
Mi se pare amuzant când văd la televizor: "După ce au luat lumină, credincioșii s-au retras în cluburile din oraș unde au băut și au dansat până dimineață!"
Pe bune? Te-ai dus la biserică, ți-ai luat lumină, esti credincios/credincioasă înseamna, iar apoi te-ai dus și te-ai rupt pe boxe în cine știe ce pițipongeală de club și te-ai făcut muci. Bravo! Ai făcut treabă!
Sunt sigură că Iisus și-a dorit maxim să te vadă ca dai din fund cu ocazia Învierii Lui, după o săptămână în care a pătimit. Se presupune ca știi aceste lucruri pentru că de-aia te-ai călcat in picioare în curtea Mitropoliei la 12 noaptea, nu?
Uite de-aia nu-mi place Paștele, pentru că simt ca este o sărbătoare tristă, unde fiecare trebuie să stea liniștit, să prețuiască bla bla momentul.
Mie sărbatorile îmi plac pentru ca sunt motiv de distracție, în schimb Paștele nu-mi dă vibe-ul respectiv, tocmai de aceea nu suntem prieteni.
Cum am spus, sunt sceptică, eu cel putin recunosc că mă lasă rece subiectul sărbatorii, aș putea să mă duc să dansez în club până dimineață, să beau până îmi vine rău și totuși nu o fac pentru că nu găsesc un motiv pentru a face asta.
Nu te duce sa iei lumină ca să dai din fund în jurul ei.
E mai trist decât faptul că eu nu cred în această sărbătoare. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu