Nevastă disperată și viitoare mămică. (part I)

Vine un moment în viață când vrei neapărat să-ți duci specia mai departe, fie ca ești om, șopârlă sau delfin.

Și s-a întâmplat așa cum ne-am propus, am rămas însărcinată, urmează să avem o fetiță.
Este întradevăr un sentiment minunat.

Însă departe de adevăr este cam tot ce se spune despre "minunile" sarcinii.

Am un prieten care mă tachina la început pe tema asta. El fiind tatăl a doi băieței și având habar cam cu ce se manâncă, nu că ar fi fost el "gravid", dar e imposibil să trăiești lângă o gravidă și să nu observi schimbările prin care trece, fie ele cât de mici.

În prima lună îți vine să urlii în gura mare și să spui oricui ce chestie tare ți s-a întâmplat. Ești însărcinată. Dacă e cunoscut sau nu, nu prea mai contează. Importantă este vestea și crede-mă, toată lumea se bucură când află că ești însărcinată inclusiv un străin. Este ceva ce vine de la sine.

Ești atât de încântată încât deja știi clar că ăsta nu va fi singurul copil din viața ta. Vrei doi!

Din a doua lună se schimbă treaba la 90 de grade.

- Awww, dar ce ai pățit?
- Tocmai am dat la boboci..
- Păi? Vreo bacterie la stomac?
- Mda, cu mâini și picioare. -_-

Aici intervine jumate din populația feminină a planetei care a trecut printr-o sarcină.

Sau nu.
Da, să știți că și femeile care încă nu au avut un copil se declară experte când vine vorba de sarcină. De aici toate părerile din toate părțile.

" O să fie mai bine de la patru luni încolo... Până mișcă, apoi nu o să mai ai nimic, o să vezi!"

Iar tu pe marginea capacului de wc încerci să nu le înjuri, indiferent că e mama, bunica, soacra sau cea mai bună prietenă. Ești atât de sigură că nu va trece până la nouă luni încât mai icnești o dată deasupra wc-ului de tristețe.

Te bucuri însă că încă nu se vede nimic pe cântar, ba din contra, lipsesc vreo doua kg. Te bucuri după ce treci printr-o criză existențială că tu nu ești normală, ca sigur ai sarcină toxică pentru că așa îți spune toată lumea. Până ajungi la medic și te calmezi auzind că e normal ca în primele luni să se întample asta la unele femei.

Iar apoi brusc... Te simți mai sexy ca niciodată. După vomiți iar. Iar apoi plângi pentru că realizezi că la un moment dat te vei îngrășa și sigur nu te va mai iubii bărbatul și sigur nu o să fii o mamă bună. Dacă cumva nu era momentul potrivit? Poate trebuia să mai așteptați. Te superi pe prietena ta cea mai bună pentru asta. Oh, uite o ghindă! Pwahahahaha!

!!!La dracu cu ei de hormoni!!!  -_-

Momente în care soțul și jumătate dintre cunoscuții țăi se uită la tine ca la urs, dar toată lumea încearcă să te menajeze. Pentru că ești însărcinată. Însă asta nu-ți dă dreptul să te transformi într-o nebună deși o faci. Uhuuu!



"Și cam ce diferență de vârstă vrei să fie între frățiori?"

-Ceeee? Mai bine îi cumpăr un cățel sau un Furby! O să-i prindă la fel de bine! Iar mie și mai bine!

Și ușor, ușor îți iei gândul că vei mai simți gustul adevărat al mâncării făcute de mama sau că vei mai mânca vreodata roșii, sau că apa va deveni din nou fără gust. Timp de trei-patru luni te plimbi între a manca un singur fel de mâncare în jur de o săptămâna ca mai apoi să nu vrei să mai auzi de el.

Cum ar fi, săptămâna pepene, Mc, nectarine, șamd. Însă un singur aliment o să-l poți mânca în permanență. Și ajungi să mulțumești zeilor că au inventat ciorba!

După ce te obișnuiești cu greața de dimineață și nu-i prea mai dai importanță, vine de la sine să te trezești dimineața horcăind ca un porc, e ca și cum toată viața ta ai fost așa. Începi să râgâi. Pentru că femeile însărcinate sunt niște făpturi gingașe.

Iar într-o bună zi, începi să simți niște chestii mișunând în burta ta, dar încă nu ești sigur dacă sunt gaze, mațe chiorăind ori întradevăr mica bestiuță din interiorul tău te salută pentru prima dată? Iar când constați ultima variantă te topești pe picioare. Brusc tot răul din cele patru luni chiar nu mai contează.

Dar nu se termină aici.

To be continued.