Am văzut poza aceasta pe facebook și am vrut neapărat să o contrazic.
Nu știu de ce unii oameni au astfel de opinii, am fost singură și țin minte că îmi doream pe cineva, este in firea omului să vrei la un moment dat să ai cu cine să împarți chestii, de la sentimente până la pizza. Mă rog, pizza o împarți în primele luni de relație apoi duci un adevărat război pe ultima felie. Dar nu contează, te războiești cu dragoste.
Să se înteleagă că, nu sunt de acord nici cu cea de sus nici cu aceea de jos. Cum spuneam, nimic nu este perfect. Dar există părți minunate pe care toată lumea ar trebui să le trăiască, mai devreme sau mai târziu. :)
Cred că există praguri, de la o anumită vârstă preferi să crezi că e o prostie doar pentru că nu ți se întâmplă, nu pentru că nu ți-ai dori. Cred.
Și ca să fiu mai explicită, căsnicia nu stă în ”șaiba” de pe mână, nici in actul de la primărie și nici in legământul preotului. Stă în respectul vostru, unul față de celălalt.
Da, posibil să existe și căsnicii care nu-și au rostul, dar cu siguranță există și acelea care merită totul. Cum este a mea de exemplu. Și da, sunt modestă. Azi este ziua în care o să-mi laud căsnicia, cam atât de mult pe cât simt nevoia să o fac.
Nici n-as avea de ce să nu, având in vedere că nu-i lipsește nimic. După jumătate de an de când am devenit nevastă, pentru că azi s-au făcut 6 luni, pot să spun că dacă va fi așa până la final, a meritat!
A meritat perioada mea de neîncredere, a meritat să dau piept cu părerile mai mult sau mai puțin răutăcioase, a meritat să plâng uneori, a meritat să-l caut pe acest bărbat din viața mea.
Scopul scuză mijloacele. Iar dacă noi acum suntem fericiți, a meritat să facem tot ce am putut ca să ajungem aici.
Îmi place să aud când mă întreabă lumea cum e să fi nevastă și să le răspund ”la fel”. Deși sunt conștientă că nu mă simt la fel, dar nu am cum să le spun ce este de fapt. Pentru că fiecare persoană simte diferit.
Eu nu primesc flori, nu primesc cadouri care să nu-mi fie de niciun folos, nu-și aduce aminte în fiecare lună de aniversarea noastră și sincer mă bucur, pentru că nici eu nu țin minte. În schimb ne aducem aminte bucăți, să zic așa, importante.
Dacă stau bine să mă gândesc fiecare zi împreună este o aniversare, asta nu înseamnă că trebuie să ne umplem de ”la mulți ani-uri și te iubesc-uri”. Ce importanță ar mai avea?
După șase luni... ce se întâmplă între noi este... FOARTE TARE! :D
Pe cât de frumoși am fost atunci, pe atât de mult înflorim în fiecare zi.
Multe luni și ani fericiți împreună înainte!
RăspundețiȘtergereMulțumim frumos! :)
Ștergere