Semințe și bere la pet.

Nu vă hliziți, fără bere și chiar fără semințe. Și eu am fost dezamagită, din pricina berii. 

Mi-am propus în urmă cu aproximativ trei săptămâni, de fapt nu. Stai.

I-am propus în urmă cu aproximativ trei săptămâni lui frate-miu să mă ducă pe stadion, de fapt să ne ducă. Curioși să vedem și noi cum arată Arena Națională. Că multe s-au mai spus despre acest stadion. 

Nimic mai simplu, normal că nu am rugat în stânga și în dreapta, m-am dus direct la sursă, frate-miu fiind microbist. Dinamovist mai exact. Nu a ezitat o secundă. 

”Păi da' nu vă duce fratele vostru? Să vedeți spectacol adevărat. Dinamo-Steaua.!” 

Nu, acum fac mișto de el, a fost foarte simpatic și ne-a cărat după el. Noi neavând habar de ce se întâmpla acolo.

Eu ca eu, că am crescut lângă frate-miu, m-a mai dus prin 2006 la un meci pe stadionul Ștefan cel Mare. Rapid-Dinamo. 

Mă ambalam și eu prin liceu între colegi, cu cine ținem, ce tari suntem, șamd. Mi-a trecut repede. 

16 ani. Mi-a plăcut. Mă rog, de fapt nu era foarte mare diferență. Ca să înțelegeți, la noi în casă când juca Dinamo era oarecum ca pe stadion. Țipete, zbierete, bere și băieții lui de la bloc toți grămadă. Așa că m-am acomodat repede. Atunci. 

Eu, trecută oarecum prin experiențe de genul. Însă soțul meu chiar nu are nici în clin nici în mâneca cu fotbalul. El desenează. E pașnic. 

Și hai că ne-am hotărât să o facem și pe asta. Am plecat la meci. Tricouri, fulare, ne-a echipat Răducu pe amândoi, blindați eram. Ne-a explicat cum să nu ne pierdem de el și să fim atenți, șamd. 

Aveam senzația că mă duc la război. Vroiam doar să văd stadionul. Nu mi-aș fi dorit sa plecăm bătuți de acolo. Dar, ca să evităm anumite incidente, ne-a explicat el cum stă treaba. ”nu vă dați drumul la mână! stați împreună, nu vă pierdeți. Căscați ochii!” Cu alte cuvinte dacă iese scandal, luați amândoi bătaie, dar nu vă pierdeți unul de celălalt!

Frumos stadionul. Chiar cred că trebuia să avem așa ceva. Pentru concerte. Clar! 

Noi doi în galerie:

Frate-miu:

Și cum a trebuit să cântăm pentru că aveai senzația că se uită lumea din jur urât dacă nu o faci, am început să sărim, să dăm din gură, să ridicăm fulare, să strigăm și să... ne prindem în filmul ăla. Pentru că deși nu înțeleg suporterii, nu înțeleg fotbalul și mai mult decât niște unii care aleargă după o minge chiauni, nu a fost niciodată. Atmosfera aia te prinde fără să vrei. Foarte mulți oameni cântând frenetic. 

Nu exclud faptul că era plin de oameni dubioși dar spre surprinderea mea, erau și foarte mulți oameni pe ale căror chipuri puteai să citești ceva, nu doar să vezi că au clase cât trenul. Da, unii suporteri asta îmi lasă impresia. 

Mă așteptam să dau de o gloată de oameni care mănâncă semințe și beau bere. Probabil asta ar fi făcut dar surprinzător s-a respectat ceea ce impunea stadionul în sine. Fără una, fără alta. 

Am rămas surprinsă să văd că ce mi se părea o tâmpenie aseară, ridicat chestii, culori, veste albe pe noi, a fost un adevărat spectacol. Oamenii ăia chiar depun efort acolo.  

Acum pe bune, din mii de scaune, așează tu toate culorile alea, pune-i să se îmbrace pe fiecare în așa fel încât să rezulte ceva de genul acesta. 

Personal, mi s-a părut fantastic. 

Nu am să vorbesc de meci în sine, pentru că după cum am spus, nu mă pasionează. Am crescut cu Dinamo în casă, nu sunt microbistă. Însă a venit de la sine să merg în galerie la Dinamo și să-i susțin pe ei. 

A fost o experiență, nu știu dacă aș mai repeta-o și nu pentru că nu mi-a plăcut ci pentru că nu e locul meu acolo, însă ce e frumos, e frumos. 

Ideea e că ne-a surprins plăcut pe amândoi. 

Da, da. Pentru o oră jumătate m-am simțit ultrașă și am trăit chestii alături de băieții ăia agitați. :)) 

Nevasta disperată pe stadion. Auuuu! :))