Gelozia, arma cu care ne împușcăm singuri.

Vrem nu vrem la un moment dat în viață tot suntem geloși, nu e ca și cum ne-am propune să simțim asta, se întâmplă pur și simplu.

Cred că motivul principal nu este cel/cea de lângă noi, ci chiar noi inșine, încrederea în noi lasă de dorit.

Adevărul este că e un sentiment murdar, care te umple de toate frustrările, nu înțelegi de unde vine, de ce simți asta și cât o să dureze. Știi doar că ceva în tine urlă de nemulțumire și teamă.

Majoritatea motivelor sunt banale. Nu contest însă existența și celor foarte bine întemeiate.

De unde pornește acest sentiment?
Părerea mea e că începe să-și facă apariția când stima de sine începe să scadă.
Începe să-ți fie frică că nu mai ești pe placul ei/lui. Începi să te gândești că altul/alta ar putea să facă treaba asta mult mai bine, șamd.

În momentul când gelozia a pus stăpânire pe tine, ești alt om. Iar filmele încep să se lanseze unul după altul.

Cred că există doua tipuri de oameni geloși și nu cred că există oameni care nu sunt geloși deloc.

Primul tip este cel de care ne ferim majoritatea: "nebuna/nebunul cu acte în regulă"

Orice este dubios, niciun prieten pe care îl ai nu este pe placul ei/lui, telefonul este urmărit, deține toate parolele tale de la toate conturile posibile, inclusiv cea de la contul de unde iți comanzi pizza la serviciu. Se crizează din orice. Nu există ieșire fară el/ea și dacă există face în așa fel încât să te țină de vorbă la telefon tot timpul. Orice lucru pe care îl faci sau spui sigur are o altă conotație ascunsă. Are relații peste tot, nu-i scapă nimic. Niciodată!

Genul acesta de oameni merită împăiați și duși la muzeu, sunt "speciali".

Al doilea tip de oameni geloși sunt cei cu bun simț.

Îsi fac griji, dar nu te lasă să vezi asta, relația voastră pare perfect normală, se consumă în el/ea și doar când are motive foarte întemeiate iți sugerează ceva...dar fără ceartă. Te întoarce pe toate părțile până reușește să te intrebe dacă este sau nu adevărat ce a auzit. Nu te condamnă din prima, ba mai mult decât atât, nu crede prea mult în alte surse. În schimb dacă vorbește cu tine și încerci să o/il minți te miroase imediat. Are un fel de al 6-lea simț.
Nu o să facă niciodată o scenă în public pentru că ține la etichetă. Preferă să-și spele lucrurile în familie. Ceea ce nu-ți lasă altceva de făcut decât sa o/îl admiri pentru calmul cu care actionează.
Trebuie să fii conștient/conștientă că înauntru nu e atât de calm/calmă pe cât arată, dar este de apreciat efortul.
Gelozia ei/lui e chiar simpatică într-un fel sau altul.

De ce nu cred că există oameni care să nu fie geloși? E simplu...

Este perfect normal să fim geloși, sentimentul acesta se naște în noi de mici.
Erai gelos pe vecinul că avea o mașinuță mai tare decât a ta sau pe păpușa vecinei. "Oare le-am greșit cu ceva părinților de eu nu primesc? Sigur eu sunt de vină!"

Ești gelos pe colegul/colega de bancă că a luat notă mai mare decât tine deși ați învățat la fel de mult amândoi/amândouă.

Ești gelos pe un coleg de muncă că a fost promovat înaintea ta, ai senzația că ai depus mai multă muncă decât el și totusi nu ți s-a întamplat nimic.

Un pas important pentru a încerca să ne ferim pe cât posibil de sentimentul acesta, este să ne confruntăm întâi cu nemulțumire pe care le avem față de propria persoana.

Man, complicată treabă, I know.