Când mă așteptam cel mai puțin să fac asta, uite-mă trezindu-mă in această ploioasă dimineață umblând prin setările noului mail cu un mare dor de blogăreală si hotarătă să revin pe aceste meleaguri. Zis și facut!
Nu mai știu exact cu ce se manâncă dar știu sigur că rețeta a rămas aceeași, trebuie să-mi amintesc ingredientele.
Au trecut anii si odată cu ei mi-am ales drumul în viața, găsindu-mi un coechipier pe măsura nebuniei mele și un pic mai stabil psihic. Împreună formăm o echipă puternică.
Am invățat chestii în ultimii ani, lucruri pe care susțineam că nu o sa reușesc niciodată să le manevrez cu încredere, lucruri care m-au schimbat și m-au maturizat intr-o oarecare măsură.
Am spus DA în urmă cu 5 luni si ăla a fost momentul în care am început să iau decizii bune. Bine, să nu exageram, deciziile bune am început să le iau cam in urmă cu vreo 2 ani jumate, dar am preferat să subliniez momentul.
S-a desfăsurat destul de repede toată treaba, iar dacă aștepti un anumit moment super mega giga special, îl aștepți degeaba, draga mea.
Nu contest existența super bărbaților care iți pun petale de trandafiri în așternut și lumânări la capul patului unde riști să-ți flambezi părul, dar de ce să semene cererea ta in căsatorie cu restul de 50.000 ale căror partași au divorțat dupa 2 ani minunați iar acum iși impart canapeaua cu drujba?
Recunosc, sunt destul de sceptica in privința declarațiilor siropoase, giugiulelilor interminabile șamd. Dragostea nu stă în căcaturi de genul acesta, dragostea stă in încrederea voastră în relația pe care o aveți si în echipa pe care o formați, de care sigur vă dați seama de la început dacă e una de cursă lunga sau una de 3 luni si 5 orgasme.
Sexul este un aspect important, știm cu toții asta.
Nu m-am întors cu sfaturi, m-am întors mai încrezatoare in forțele proprii si am lăsat decepțiile trecutului, acolo unde trebuie să stea, in trecut. M-am întors cu bucuria că am renunțat la niște obiceiuri și am dobândit altele noi, mai practice, cum ar fi făcutul prăjiturilor, despre mâncare cu altă ocazie când o sa ma obișnuiesc și cu ea, momentan este un subiect tabu.
Îmi place și mă bucur in fiecare zi de statutul de nevastă, pentru că este o senzație placută, chiar dacă nu diferă cu nimic față de ultimii doi ani de relație, se simte incă un gram de siguranță.
Este placut să știi că restul vieții iți este asigurat și acesta este departe de singurătate, bine, asta nu presupune că după ce semnezi actul ăla roz să devi o simandicoasă respectiv un fandosit pentru că ușa este la fel de deschisă intr-o căsnicie ca și într-o relație, actul ăla nu este un lacăt trebuie să ai un pic de grijă când și cât de tare bate vântul, se trântește sau are balamale rezistente?
Căsnicia este cu atât mai frumoasa atâta timp cât partenerul tău este unul care nu ezită să râdă de tine și în final să râdeți amândoi, conteaza asta. Prefer un mișto bun, decât o mască pentru părul ars în urma lumânărilor.
De ce disperată? Da, din pricina serialului și pentru că nu există căsnicie în care unul din cei doi să nu fie un pic paranoic. Eu fiind partea aia, bucurându-mă de asta în fiecare zi.
Drept urmare, nevasta din mine o să scrie aici în ritmului timpului pe care reușesc să-l strecor prin sită și am să incerc să împart câte puțin din experiența mea, de la prima decolorare de pantaloni, până la blatul plutitor de tort.
O să fie amuzant, pentru că dacă știi să-ti intreții căsnicia, știi sigur că acest lucru nu se poate face altfel decât cu un gram de ironie și un zâmbet larg pe față.
Awesome, aștept cu nerăbdare!
RăspundețiȘtergere