Ce învățăm din basme?

În urmă cu două seri, am ieșit la câteva beri cu niște prieteni, ceva relaxare după o săptămână de muncă.
Discuțiile au fost multe, însă una singură vreau să o împart cu voi.

Bănuiesc că toți am citit basmele românești, poate câțiva dintre voi le-ați ascultat la pick-up. Mă rog, nu asta e important.
Le-am luat pe rând dar concluzia care mi-a atras foarte mult atenția și in jurul căreia s-a format discuția, a fost:

”Harap-Alb era un tăntălău care a știut să-și aleagă prietenii foarte bine.”

Nu știu cum au mers exact lucrurile, a realizat că nu poate de unul singur și are nevoie de sprijin sau pur și simplu era foarte prietenos?

Faptul important este că nu erau simpli oameni care făceau chestii. Erau cei mai buni oameni care făceau diferite chestii. Asta denotă foarte mult că se pricepea in alegerea prietenilor. Și aceia nu erau oarecare.

Dar nu denotă și faptul că era pe interes? :))

Pe modelul: ”Nu știu să beau mult, dar am un prieten care știe!”

Deci? Care este diferența? Între basm și realitate? Mai blamezi cu desăvârșire când auzi că pentru a primi un loc de muncă bun, ai nevoie de un prieten care are un prieten care știe pe cineva sus pus intr-o oarecare firmă?

Diferența există, noi nu suntem eroi. Poate suntem carismatici dar asta nu este de ajuns.

Noi la final, nu o să ieșim bine din treaba asta ci mereu se va trezi cineva care îți va spune că ai fost ajutat în tot ceea ce ai făcut.

Exceptând faptul că nu este un basm, soțul meu spus că un erou adevărat, este Mario. Da, da, instalatorul. Mânca ciuperci ca să aibă curaj să se bată cu toată lumea pentru a ajunge la prințesă. Ăsta băiat! Nu apela la nimeni, se descurca singur, nu prea avea prieteni sau pur și simplu nu avea nevoie de ei.

În schimb, dacă îl transformi într-un om de zi cu zi, societatea ar spune că este antisocial. Corect?

Costel (stand-up comedy) spunea că pentru a face un copil perfect, fă-l direct pe al trei-lea. Prâslea.

Prâslea, face si drege. Este curajos si ambițios cu toate că este cel mai mic. Ce știm despre ceilalți doi? Mai nimic. În principiu sunt niște pierde-vară.
De la Prâslea am învățat că te modelezi în permanență și că orice alegere pe care o facem are un efect asupra personalității noastre.

Noi probabil dacă am proceda precum Prâslea, la final am deveni niște îngâmfați. Nimeni n-ar mai fi ca noi.

Cenușăreasa ne-a învățat că pentru a avea ceva, trebuie să muncești mult, foarte mult sau să ai  nașă care hocus-pocus te trimite la bal după ce ai încălcat câteva reguli. E ok să vorbești cu animalele și nicidecum nu ești plecat prin păpuriși dacă o faci.

Albă-ca-Zăpada, este o pofticiosă, nu se poate abține de la niște simple mere și este perfect normal să trăiasca în casă cu șapte bărbați. O adevărată femeie de casă.

Sunt multe basme, care mai de care au dublu sens. Diferența e că atunci când le citeam, eram micuți și inocenți. Acum in schimb când le analizezi, mai crezi că este totul fantastic?

Ne mai dăm frâu liber la imaginație? Sau devenim din ce în ce mai sceptici?





Unele idei culese: Răzvan Mihai Nica, Andrei Pascu, Teslovan Ovidiu-Lucian.