Nevoia de afirmare.

Sunt o fire dificilă, trebuie să recunosc asta, nu-mi intri în grații cu orice, ți-o tai din scurt și nu prea stau la comentarii după. Am învățat totuși să mă manevrez, în majoritatea timpului mă consum în mine precum un pinguin.

Eu ocup locul celei care în permanență își face griji, pentru orice și pentru oricine, habar n-am de ce, dar asta se intamplă, mi-e teamă de metrou, de facturi, de prietenii care ies să bea și muncesc a doua zi dar eu vreau neapărat să am grijă de ei, de ploaia de meteoriți care sigur o să apară și trebuie să fiu pregatită așa ca mi-e teamă de ea.

Știi cum se spune că cel mai ideal e sa existe o balanță perfecta. Dar cand el e atât de calm încat ai senzația că e în permanență high, ce faci?

Ce faci când în viziunea lui totul se rezolvă, și surprinzător, după ce tu îmbătrânești 10 ani în doua zile, el a avut dreptate, totul s-a rezolvat!

Ce faci când nu ai cu cine să te certi, pentru că noi femeile suntem drăcoase și agitate. Nu vorbesc de gelozii aici. Vorbesc de orice, pornind de la o scamă de pe pantaloni până la cainele care doarme prea adânc și tu iți faci griji unde să-l îngropi. Suntem nebune, majoritatea.

De multe ori îi scoatem din minți, ne certăm cu ei pe nimicuri dar există și cazul de care vorbeam mai sus care nu se clintește, tace și zâmbește în momentele în care nu vrei altceva decât să ai cu cine să te cerți! Si ajungi să-i spui:

"-Ceartă-te cu mineeeee!
-De ce?
-Nu știu...pur si simplu, că așa vreau eu să ne certăm după să ne împăcăm și să fie totul minunat.
-Nu poate sa fie minunat pur si simplu?"

Păi nu, nu se poate pentru că noi cautăm motive, noi chiar și dacă o cină romantica în oraș decurge minunat, la final ne supărăm pentru că taximetristul ne-a ocolit în drum spre casă. Și cine e vinovat că ne-a ocolit taximetristul? El, pentru că nu l-a luat pe celălalt. Și de aici, uităm de tot efortul din seara respectivă și de faptul că a încercat să facă un gest draguț.

Nu știu exact de ce facem asta și cum suntem programate, dar oricât de mult am susține că nu se va mai întampla, în final, tot reușim să găsim o treaba care ne-a împiedicat să ne ținem de cuvânt.

Probabil multe vor spune că nu este adevarat, "euuuuu sunt cea mai ințelegatoare prietenă/nevastă"

Și eu, până mâine, mâine sigur o să mă supere ceva.

Ieși putin din tine și urmarește-te cu atenție. Mai ești atât de sigură?

Avem prea multe butoane? Sau pur și simplu avem în sânge permanenta nevoie de afirmare?